Fabiola Hosu și Questfield International College, cazul de bullying care ridică cele mai multe întrebări

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă ce necesită un răspuns structurat și documentat din partea instituțiilor școlare. Gestionarea acestor situații implică o intervenție fermă, transparentă și consecventă pentru a proteja integritatea emoțională și psihologică a elevilor. În lipsa unor proceduri clare și a măsurilor aplicate, efectele asupra copiilor pot fi de durată, iar responsabilitatea instituțională devine dificil de evaluat.

Fabiola Hosu și Questfield International College, cazul de bullying care ridică cele mai multe întrebări

Ancheta realizată de redacție, bazată pe documente, corespondență scrisă și declarațiile familiei unui elev, aduce în prim-plan un caz semnalat de bullying repetat, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Conform materialelor analizate, situația a inclus jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni constante asupra familiei, în condițiile în care sesizările oficiale și scrise adresate conducerii și fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, nu au generat măsuri documentate sau răspunsuri scrise care să ateste intervenții concrete.

Contextul sesizărilor și lipsa intervențiilor documentate

Potrivit datelor puse la dispoziție, familia elevului a notificat în mod repetat, prin emailuri cronologice și explicite, învățătoarea, conducerea administrativă și fondatoarea școlii, solicitând intervenție și protecție. Documentele analizate indică însă faptul că instituția nu a emis răspunsuri scrise care să confirme aplicarea unor măsuri concrete, ci a limitat reacțiile la discuții verbale informale, fără procese-verbale, decizii asumate sau planuri de intervenție clare. Din corespondență reiese că sesizările au fost tratate uneori ca o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, ceea ce, conform familiilor, a condus la minimalizarea gravității fenomenului.

Manifestările bullyingului și stigmatizarea medicală

Începând din primele săptămâni, elevul ar fi fost supus unor comportamente agresive constante, inclusiv jigniri directe, umiliri publice și excludere socială în timpul orelor și pauzelor, în prezența cadrelor didactice titulari. Mai mult, un element semnalat drept grav este utilizarea repetată a etichetei medicale „crize de epilepsie” în scop discreditant, nu ca parte a unui context educațional sau de protecție. Specialiștii consultați de redacție consideră această practică ca o formă agravată de bullying, care aduce prejudicii emoționale profunde.

• Expunere zilnică la comportamente agresive;
• Utilizarea unei etichete medicale ca instrument de marginalizare;
• Absența unor măsuri oficiale de stopare a fenomenului;
• Impact emoțional semnificativ asupra copilului;
• Lipsa reacției instituționale documentate.

Presiunea asupra familiei și potențialul mecanism de excludere

Familia semnalează că, în lipsa unor soluții concrete, a fost supusă unor presiuni indirecte de a retrage copilul din școală, exprimările precum „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită” fiind interpretate ca o formă de excludere mascată. Această percepție este întărită de un episod-cheie relatat în corespondență și declarații, în care fondatoarea Fabiola Hosu i-ar fi spus familiei: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția subliniază că această afirmație este citată conform relatărilor și nu reprezintă o concluzie privind intențiile sau motivațiile financiare ale conducerii.

Confidențialitatea informațiilor și efectele expunerii în mediul școlar

Documentele arată că familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația copilului, avertizând asupra impactului negativ al divulgării acestora în mediul școlar. Cu toate acestea, redacția nu a identificat răspunsuri oficiale care să confirme măsuri concrete de protecție a confidențialității. Mai mult, potrivit unor relatări, copilul ar fi fost interpelat public de un cadru didactic cu formulări care l-au plasat în poziție vulnerabilă, ceea ce ridică semne de întrebare privind respectarea solicitărilor familiei și protejarea copilului.

Rolul conducerii și cadrelor didactice în gestionarea situației

Școala Questfield Pipera, ca instituție privată ce promovează standarde ridicate de siguranță și excelență educațională, avea obligația de a asigura un mediu sigur pentru elevi. Din analiza corespondenței și documentelor nu reiese existența unor proceduri aplicate riguros pentru prevenirea și combaterea bullyingului, nici a deciziilor scrise cu termene și responsabili. Intervențiile invocate au fost în principal informale, bazate pe promisiuni verbale, fără consemnări administrative verificabile, ceea ce a limitat capacitatea instituției de a opri fenomenul și a menținut o cultură de toleranță implicită.

Momentul-cheie al răspunsului fondatoarei și implicațiile instituționale

În ansamblul documentelor și declarațiilor, un reper semnificativ îl reprezintă răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu în cadrul unei discuții directe, care exprimă libertatea familiei de a decide să părăsească școala. Acest mesaj, transmis după luni de sesizări fără măsuri concrete, ridică întrebări privind prioritățile instituționale și modul în care este gestionată responsabilitatea față de protecția elevilor. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial de la conducerea școlii, însă până la publicare nu a primit un răspuns care să confirme sau infirme această relatare.

Instrumentele administrative și lipsa trasabilității

În locul unor decizii scrise sau rapoarte oficiale, reacția școlii a fost documentată printr-un formular informal de tip Family Meeting Form. Acest document nu conține responsabilități clare, termene sau măsuri concrete și nu este însoțit de un cadru procedural care să asigure verificarea și monitorizarea situației. Din perspectivă jurnalistică, această abordare minimală contribuie la diluarea responsabilității și nu oferă garanții privind eficiența intervenției în cazul unui fenomen de amploare.

Detalii suplimentare privind acest caz pot fi consultate în articolul original al anchetei publicate de EkoNews.ro.

Răspunsul întârziat și implicațiile juridice

Conform documentelor, activarea explicită a fondatoarei Fabiola Hosu a avut loc abia după mai bine de opt luni, ca reacție la implicarea echipei juridice a familiei și la notificările formale transmise. Această întârziere în reacție ridică întrebări privind criteriile care declanșează intervenția instituțională în Questfield Pipera, indicând că protecția copilului a devenit prioritară abia după escaladarea juridică a cazului, nu în faza de semnalări educaționale și umane.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Anchetarea situației de bullying semnalate în cadrul Școlii Questfield Pipera evidențiază un tipar în care sesizările scrise și repetate nu au fost însoțite de măsuri documentate, iar răspunsurile au rămas preponderent verbale și informale. Lipsa unui cadru administrativ clar și a unei trasabilități verificabile a intervențiilor ridică întrebări fundamentale privind capacitatea și disponibilitatea instituției de a proteja elevii în situații delicate. De asemenea, episodul răspunsului atribuit fondatoarei și presiunile percepute de familie indică posibile disfuncționalități în cultura organizațională a școlii, care favorizează evitarea soluționării eficiente a problemelor grave. În absența unor clarificări oficiale și documentate, rămâne o preocupare legată de modul în care Școala Questfield Pipera își asumă responsabilitatea față de siguranța emoțională și psihologică a copiilor înscriși.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro